sâmbătă, 5 februarie 2011

O cultura melifera valoroasa si rentabila – Lavanda.

O cultură melifera valoroasa si rentabila – Lavanda.
Originară din sudul Europei, unde crește spontan, lavanda are o arie de răspândire naturală și cultivată, întâlnindu-se în Franța, Spania, Italia, Anglia, Germania, Rusia, Norvegia, iar în Orientul Apropiat ajungând până în Indii.
Denumirea genului Lavandula –datorată lui Dioscorides –provine de la latinescul ”lavare” (a spăla), sugerând folosirea florilor la parfumarea băilor și prepararea loțiunilor, încă de pe vremea romanilor.
Lavanda este una dintre cele mai valoroase specii aromatice cu multiple întrebuințări: din inlorescențele ei se extrage uleiul volatil, al cărui principal component îl constituie acetatul de linalil, folosit în cosmetică, la fabricarea detergenților și în industria porțelanurilor. Proprietățile sale stimulente, antispamosdice, diuretice și vermifuge o recomandă și pentru utilizări medicinale. Lavanda este totodată o plantă meliferă, cu o bună capacitate nectariferă, cu înflorire eșalonată în lunile iunie-iulie, pe o lungă perioadă de timp, oferind familiilor de albine culesuri de vară de 3-4 săptămâni, în cea mai mare parte suprapuse în timp cu culesul de la foarea-soarelui.
Florile de lavandă sunt cercetate intens de albine pe tot parcursul zilei, de dimineața de la ora 7,00 până seara la ora 19,00, cu un maxim de intensitate între orele 10,00-16,00.
Capacitatea nectariferă situează lavanda printre cele mai valoroase plante melifere din flora erbacee. Nectarul său plăcut parfumat, cu o concentrație în zahăr la maximum de înflorire de 45-48%, este foarte atractiv pentru insecte. Producția de miere este evaluată la 50-100 kg/ha. Mierea monofloră de lavandă este de culoare mai închisă, cu parfum pronunțat, dar deosebit de al florilor de la care provine.
Lavandinul, un hibrid natural steril al lavandei înflorește aproximativ cu două săptămâni mai târziu, prelungind perioada de cules, are o intensitate mai mare a înfloririi și oferă culesuri mai abundente de nectar. Mierea de lavandin este limpede, cu parfum și gust plăcut și cristalizare fină. Trebuie să remarcăm însă că atât mierea de lavandă cât și cea de lavandin au un conținut sărac în polen, dejavantaj pe care albinele îl pot compensa beneficiind de alte culesuri paralele de la plante polenifere care înfloresc în aceeași perioadă.
În țara noastă se cultivă specia Lavandula angustifolia iar sporadic se întâlnește prin grădini  lavandinul, mai productiv și mai puțin pretențios la condițiile de climă și sol, dar al căriu ulei volatil este inferior calitativ în comparație cu lavanda.
Cultura de Lavanda
Lavanda este un semiarbust tufos, cu aspect globulos, cu tulpini ramificate, care vegetează în culturile îngrășate timp de 15-20 sau chiar 30  de ani. Inflorescențele sale spiciforme, albastre sau violete, cu numeroase flori plăcut parfumate, oferă un efect decorativ de lungă durată.
Pe organele aeriene ale plantei se află numeroase glande secretoase, care apar la microscop sub forma unei mici vezicule de diferite dimensiuni. Uleiul eteric se adună sub cuticulă. Care la maturitate devine friabilă, așa încât se rupe ușor, eliberându-l. Florile de lavandă conțin 1-1,5% ulei eteric, de culoare galben-verzuie, cu miros aromatic plăcut și pătrunzător.
Datorită variabilității genetice și adaptabilității ecologice mari, lavanda poate fi cultivată cu succes și în afara arealului său natural, în zone lipsite de curenți de reci. Altitudinea optimă pentru lavandă este de 300-500m. Deși originară din zone lipsite de ierni aspre, lavanda rezistă la temperaturi scăzute, mai ales când tufele se mușuroiesc și sunt acoperite de zăpadă. Specia nu este pretențioasă nici față de umiditate, vegetând bine înzone cu precipitații anuale de 400-600 mm, dar suportă bine și seceta.

Case de lemn TOPO CONSTRUCT - Harghita



Mai multe detalii video despre casele de lemn aici.

Case de lemn stratificat FRAGETICO GROUP

Detalii importante privind avantajele realizării unei astfel de case aflati chiar din filmul de mai jos: